Precizare de inceput: viata ei graviteaza in jurul lui – Barbatul. Sa nu credeti ca ar ceda oricarui barbat. Ea il asteapta si invata pentru el - the one and only.
Adolescenta sau despre victima fericita a fardului, sindromului menstrual si cumparaturilor.
Ce cunoaste?
Mai intai il observa. Daca bea, ce anume bea, cum se imbraca. Apoi, invata cum sa-l seduca, cum sa-l cucereasca, cum sa-l faca al ei (proprietate personala garantata de lege).
In aceasta perioada mai invata despre ce si cum sa dicute. Atentie! Nu poate discuta despre orice. De evitat trecutul erotic, isteric si conversatiile despre sensul lucrurilor.
Asteptari: iubire, un concediu de neuitat, Casatoria (cu capital letter, din cauza idealizarii si traditiilor, ziua nuntii).
Relatiile cu ceilalti: efemere (nu se cultiva relatiile intre femei; cealalta e un potential rival).
Maturitatea
Sa nu credeti ca lupta ei s-a terminat.
Ce cunoaste? “Cum sa-l pastreze, cum sa reinvie flacara iubirii…” Ca bonus invata sa ingrijeasca copilul, casa si gradina.
Asteptari: sa nu fie parasita, mai putin interes in ceea ce priveste sexul.
Relatiile cu ceilalti: inexistente (copil, casa, sot, servici si nu mai e timp de altceva)
Ce este esential? Cum sa slabeasca fara efort, sa stie sa gateasca, sa faca cumparaturi.
Sfarsitul vietii
Daca a reusit sa-l pastreze, interesul s-a stins, cuvintele de iubire suprasolicita si sexul extenueaza (psihic).
Se trece direct la pensie si sfaturi despre menopauza (astepta cu interes sfaturi despre cum sa-si organizeze funeraliile).
Si au trait fericiti pana la adanci batranete, daca nu mai traiesc si astazi. Ea, in “turnul de fildes al inefabilului feminin”, mai nou s-a inventat termenul de femeia dilema (nu iti pot da o definitie, nu am inteles ce inseamna); el, aleargand din turn in turn spre disperarea ei.
Precizari de final!
Natura luptatoare ii este data de educatia timpurie in arta razboiului dintre sexe.
Pagina de cultura inseamna filme de dragoste si muzica “de facut dragoste”.
Subiectul zilei e “ce sa fac sa imi creasca sanii”.
va urma…
technorati tag: capsulaTimpului
Postul asta pare a fi extras dintr-un ziar de prin 1800. Cam trist oricum. Nu ma pronuntz in legatura cu “adevaraciunea” lucrurilor, ci doar in legatura cu nivelul lor de tristete (in toate sensurile cuvantului).
sa inteleg ca ai citit multe ziare din 1800? iti e familiar felul in care erau privite femeile prin 1800? pe bune? poate ar fi bine sa iti cantaresti mai bine cuvintele inainte sa spui chestii care “par sa sune” ca niste acuzatii de plagiat;
postul asta e bazat pe felul in care “par sa fie privite” femeile in revistele si site-urile pentru femei din 2006 din ro; e extras de undeva? nu cred; pare sa fie extras de undeva? nu cred nici asta; ca unii oameni scriu fara sa gandeasca si te improasca cu marlanii, well, yeah, sure, this is Romania…
still, patetismul, dramatismul si alte tristeti pre sau post-coitale sunt cam pe langa stilul lui Gramo; asta in conditiile in care adolescentii englezi bolnavi de cancer still have their sense of tumour
hai nu te supara. intentiile mele nu erau malefice. altceva am vrut sa spun- ca mentalitatea femeii din ziua de azi (cum ai descris-o tu) suna foarte asemanator cu cea de acum 200 de ani. doar usor cosmetizata. cu alte cuvinte nu am facut decat sa iti dau dreptate. nu era cazu’ sa sari pe mine
eh sorry daca m-am exprimat aiurea prima data.
np, nu e vb de suparare; Gramo nu reactioneaza afectiv, visceral etc. Sunt multi oameni care pun stuff-uri copiate dintr-o parte sau alta pe net, deh,… Sunt oameni care publica in real world (in ro) chestii copiate, nu doar in ziare ci si in carti care circula in mediile academice.
Sa nu spunem ca e trist (ar fi tot o reactie afectiva, right?) ci ca e penal. Iar Gramo nu e, cel putin in privinta asta, penal. El (sau ea, fiindca Gramo n-are identitate sexuala) incearca sa isi foloseasca propriul cap si sa spuna ce gandeste. Si e un pic touchy atunci cand,… well, you know,… cand risca sa pice, in ochii altora, in categoria oamenilor pe care ii detesta.
Lasand acum toate astea deoparte, portretul robot al femeii pentru care se scria in reviste acum 200 de ani e un pic diferit de portretul femeii care constituie publicul revistelor si site-urilor de acelasi profil din prezent.
Pe vremuri femeii nu i se spunea: cariera ta conteaza, ia-ti viata in propriile maini, fii activa etc. Nu se punea problema ca femeia ar putea sa decida ce sa faca cu viata ei. Viata ei gravita in jurul barbatului. Era doar invatata cum sa fie mai eficienta, placuta etc.
Acum i se spune. I se spune sa isi ia viata in propriile maini si sa decida singura sa isi dedice viata barbatului
Si este invatata, desigur, cum sa realizeze in mod eficient acest scop.
nu m-am referit la gramo ca ar fi trist
am spus doar ca mesajul transmis de postul respectiv e trist. Situatia in sine e trista. Si chiar este, nu?
Am si eu poezie care cred ca se mufeaza perfect la viata acestei femei ”inteligente, indraznete, provocatoare, mereu alta”.
Portretul ei in intuneric
Vîntul uitării bate prin cimitir.
Pămîntul îţi acoperă zîmbetul jucăuş;
Mîngîie veselia întunecată din ochii tăi visători.
Mai este încă un licăr de speranţă în ei;
Mîncare pentru viermi.
Draga mea, te aşteaptă o eternitate golită de întîmplări,
Nu ai unde să dansezi în mormînt.
Acum eşti doar o memorie în ceaţa minţii mele,
Un mănunchi de neuroni topiţi într-un pahar de vin.
Fericirea noastră – un mormînt profanat,
Un copil fără creier zîmbind abisului.
Noi – doi actori într-un coşciug,
Jucîndu-se cu măştile disperării.