Gramo’s World

Totul a pornit de la un vis urat. Daca n-ar fi fost asa, Georges si Ramon nu ar mai fi ajuns personaje de poveste. In ziua urmatoare aveau pofta sa se binedispuna. Si-au luat pisica si au plecat la pescuit. Au prins un pestisor de aur.

Era pestisorul ala, stiti voi, cel care iti indeplineste trei dorinte personale, fara sa fie Dumnezeu sau statul asistential.

La inceput, Ramon s-a aratat neincrezator fata de puterea pestisorului. Fara sa-si dea seama ca isi iroseste prima dorinta, a spus: “Ce ma, tu esti pestisor de aur? Pai daca esti pestisor de iar, ia sa vedem. Poti sa faci pisica asta sa vorbeasca?”

La care pisica spuse: “Baieti, vreau vrabia aia de sus! Offf, nu ma asculta nimeni! Mai trebuie sa ii educ pe astia doi!” De unde se vede ca pisica isi inchipuise tot timpul ca Georges si Ramon sunt valetii ei.

Vazand ca e adevarat, Georges se repezi si el cu o dorinta: “Pestisorule, vreau sa am o sanatate de fier!” Ramon adauga: “Atunci vreau si eu o sanatate de fier!”

Pestisorul ii tempera: “Hei, mai usor! Puteti avea amandoi aceleasi dorinte, numai ca eu nu pot sa le indeplinesc decat pentru unul dintre voi. Iar o sanatate de fier nu inseamna ca poti sa stai dezbracat in viscol 10 zile si n-o sa te imbolnavesti. Daca ai o sanatate de fier nu esti nici invincibil, nici nemuritor.”

Moment in care Ramon, dezamagit, spuse: “Ok, atunci poate sa aiba doar Georges o sanatate de fier. Iar eu vreau un permis de calatorie valabil 3 zile pe luna, sa pot calatori oriunde cu el si daca am chef sa-mi pot lua si cativa prieteni apropiati. Iar toate cheltuielile sa fie pe banii tai, pestisorule!”

Pestisorul raspunse: “Bine, dar sper ca intelegi despre ce cheltuieli vorbim. Cazare, masa, intrarea la muzeu, suveniruri si lucruri de felul asta. Achizitionarea turnul Eifel nu intra in cheltuielile de calatorie la Paris. Sunt un biet pestisor de aur, nu Banca Mondiala!”

Ramon se multumi cu asta. Isi consumase deja doua dorinte.

A doua dorinta a lui Georges a fost sa aiba in apropierea casei un club cu muzica faina si oameni misto, langa un parc curat si civilizat. In plus, Georges a tinut sa precizeze ca ar dori ca in ciuda faptului ca va fi un club extrem de tare, isi doreste sa nu fie niciodata aglomerat.

Pestisorul ii raspunse: “Bine, vei avea clubul si parcul langa casa, asa cum ai spus. Dar nu tu vei fi proprietarul lor. Ce, daca ti-ai fi dorit sa ai o statie de tramvai in fata casei ar fi insemnat ca vrei sa fii tu proprietarul ei?”

Georges privi resemnat la pestisor. Isi consumase si el doua dorinte.

Ramon ar fi vrut sa fie vrajitor pentru o zi, dar si-a dat seama ca acesta ar fi fost un artificiu narativ inacceptabil, asa ca spuse: “Pestisorule, nu iti mai cer decat un lucru mic de tot. Tu, care traiesti in apa, ia-mi frica de apa, sa ma pot si eu bucura de valurile marii!”

La care pestisorul: “Pai ce, crezi ca mie nu-mi e frica de aer? Dar daca asta este dorinta ta, atunci ti-o voi indeplini.”

Ramon isi consumase cele trei dorinte. Privea linistit la Georges. Il iubea in taina de ani de zile. Dar n-ar fi putut sa-i ceara pestisorului de aur sa-l faca pe Georges sa-l iubeasca, la randul lui. O iubire pe care ti-o da pestisorul de aur nu e o iubire adevarata.

Georges il iubea si el pe Ramon, dar n-ar fi recunoscut niciodata asta, in fata nimanui. Si nu mai dorea sa ceara ceva pentru el. Asa ca spuse: “Pestisorule de aur, cloneaza-te!” Spera ca in felul acesta vor fi mai multi oameni care vor intalni pestisorul de aur.

Dupa aceasta intamplare pestisorii de aur plecara mai departe (ajungand la o cititoare, un stand-up comedian, la Irina si Corina, Netboy, Ioana Sima si Alex Brie), iar Georges si Ramon traira fericiti impreuna pana la adanci batraneti.

LATER EDIT: Din motive tehnice (ne grabeam sa ajungem la intalnirea bloggerilor) n-am apucat sa o trecem pe lista si pe eu. Abia acum am apucat sa reparam greseala asta.